Comuna Dumbravita-Maramures - articole Ciocotisan Ovidiu

 

CIOCOTISAN OVIDIU

Sindresti

Numar articole - 4

 

 

 

Articol 4

 

TRAIASCA NESIMTIREA, SA MOARA BUNUL SIMT

 

Ii vezi zilnic pe autobuz, microbuz…cand nu au vacanta, bineinteles, sunt baietii navetisti, elevi la liceele si scolile profesionale din oras. Primul sentiment este de melancolie, ce bine ar fi daca as fi si eu elev, ce frumos era candva cand eram la liceu, nu aveam atatea griji, avea cine sa ni le poarte…brusc te trezesti din acest vis si realizezi cat de mult s a schimbat societatea in ultimii 15 ani…in RAU.

 

Este destul sa asculti fara sa vrei un scurt dialog intre ei, un dialog in care nu lipseste expresii ca „imi bag”…”dute-n”…..si ar mai fi multe pe care cu siguranta multi dintre noi le auzim zilnic dar pe care tastatura si bunul simt nu ma lasa sa continui sa le mentionez.

 

Poate mai imbatranim si noi, poate nu i intelegem indeajuns intotdeauna dar cand vezi ca aceste scene se repeta zilnic poti sa ti pui cateva intrebari… au parintii vreo vina in toate astea? profesorii le-au permis sa faca asa ceva? anturajul din licee (scoli profesionale) ii face sa fie asa ?  au ceva materie cenusie pe care o poarta in capul care le acopera gatul ?...unul din aceste motive sau poate chiar altele ar trebui sa fie sursa acestei degradari a tinerilor.

 

Am o problema foarte mare cu batranii din ziua de astazi, care nu mai stiu ce e acela respect fata de tineretul nostru, viitorul nostru, indiferent de varsta, adica nu inteleg cum isi permite un batran care vrea sa ajunga si el acasa dupa o zi de stat in frig prin piata, la cumparaturi, etc, sa nu I cedeze un loc liceanului care tocmai ce a venit de la scoala si e rupt de obosit dupa atatea “scaune” luate la ora de matematica sau de chimie

 

Probabil ca multi vor spune, pai noi elevii avem abonament iar batranii vin o data pe saptamana. Corect, dar bunul simt nu si ia bilet, el are abonament permanent pe care trebuie sa l avem la noi chiar daca nu platim pentru el. Am uitat sa amintesc de chicotelile aparent fara motiv care persista pe tot traseul din oras pana la destinatie, de faptul ca sunt obraznici cu unii soferi, cu oamenii in varsta, se imbata si vomita pe autobuz.

 

Tupeul lor bolnav a ajuns pana acolo incat sa pipaie o femeie in varsta, probabil doar ca sa i vada reactia. Au ajuns la o varsta in care este greu sa i mai controlezi si chiar daca o faci iti rad in nas sau poate te trezesti cu vreo injuratura. Desigur ca nu toti sunt la fel, sunt si care au bunul simt, desi ii poti numara pe degetele de la o mana. Probabil ca viata ii va schimba dar daca acesta este viitorul pe care noi credem ca ne bazam atunci VAI DE NOI.

 

 

Prin acest material am vrut doar sa constat o stare de fapt, ceea ce vedem zi de zi facand naveta la scoala, la munca sau cu alte treburi.

 

comentarii

 


 

Articol 3

 

Am implinit 3 ani

 

In aceasta perioada romanii sarbatoresc pe Sf.Ap. Andrei, 30 noiembrie iar o zi mai tarziu, 1 decembrie ziua nationala a Romaniei, iar acu’ 3 ani, m am gandit sa fac ceva util pentru dumneavoastra, locuitorii comunei Dumbravita, site ul www.dumbravita.nvn.ro . Cu informatii utile, fotografii din fiecare sat, informatii despre bisericile din comuna si multe alte lucruri interesante, incerc sa promovez si sa fac aceasta comuna mai cunoscuta.

 

Nu intotdeauna am reusit sa fiu la fel de prompt precum mi-as fi dorit, probabil si din cauza timpului mai scurt pe care uneori imi permit sa l folosesc pentru a va aduce in case informatii si noutati din comuna.

 

La inceput timid, chiar rudimentar as putea spune si aici ma refer la designul site ului din 2008 , am ales denumirea de Sindresti din dorinta de a face cunoscuta aceasta localitate (fiind satul natal) apoi in aceasta primavara am trecut la denumirea de Dumbravita.  

 

Am primit in acesti ani multe aprecieri dar si multe observatii si desi acest site il fac fara nicio motivatie financiara, m-au bucurat aceste observatii, incercand sa tin cont de fiecare in parte, constient fiind ca nu poti multumi pe fiecare asa cum mi-as fi dorit.

 

Avem o comuna deosebita, o comuna de care eu personal sunt mandru si chiar daca nu am multumit intotdeauna cu imaginile sau cu articolele prezentate, macar am prezentat aspectele frumoase si cateodata mai putin frumoase ale comunei Dumbravita prin cele aproximativ 800 de fotografii.

 

Incerc sa fiu cat mai echidistant in informatiile postate, astfel ca pozitia site ului sa fie cat mai neutra in tot ce inseamna articole, informatii, etc. Probabil ca la aceasta ora aveam mult mai multi vizitatori daca acest site il transformam intr unul de tip cancan, in care limbajul si comentariile ar fii fost la un nivel mai jos, dar nu ma intereseaza si nu doresc cu orice pret sa am vizitatori „fara numar”, mai bine va am pe dvs, cititorii fideli, cei care cititi sau scrieti pe acest site. De aceea am ales ca subiectele din articole sa fie exclusiv din comuna Dumbravita (si cu unele pagini care tin de com.Sisesti) si sa nu postez informatii de interes general (exceptie sunt cele din agricultura). Diversitatea subiectelor, urmarirea evolutiei lor, stirile din comunitate, informatiile de ultima ora si actualizarea lor permanenta, a atras luna de luna tot mai multi vizitatori care au revenit de fiecare data. In prezent site ul are in medie 54 vizitatori pe zi (recordul de vizitatori : 155 in 29.11.2011
  - conform statisticii wta.ro) a fost vizitat de prieteni din 60 tari, iar pentru un site de tip regional este bine.

 

Trebuie sa multumesc celor peste 173 de prieteni de pe facebook, celor care au facut sau fac comentarii (peste 400), trimit articole pe acest site, fotografii din localitatile lor, celor care citesc zilnic acest site , chiar daca nu scriu. De multe ori m-am gandit sa renunt la aceasta idee dar am vazut ca lumea mai citeste, se mai informeaza de aici, descarca informatii despre satele din comuna pentru referate la scolile generale din comuna, toate astea m-au facut sa mai continui.

 

Am dorit ca si dvs sa participati intr un fel la acest site prin publicarea diverselor articole pe care le trimiteti si vreau sa incurajez si pe ceilalti prieteni ai site ului sa participe si ei, sa si spuna parerile, ideile, neplacerile si bucuriile cu care au de a face in fiecare zi. Ma bucur ca, desi pagina „Articolul meu” are numai cateva saptamani. avem deja persoane care au receptat pozitiv aceasta idee.

 

Dragi cititoriadministratorul site ului comunei Dumbravita, va multumeste inca o data, va asigura ca se va stradui in continuare sa fie la inaltime si va doreste in primul rand sanatate, ca de aici incolo vin si celelalte.

 

Intrebari pentru dvs :
Ce va multumit (nemultumit) la acest site ?
Ce plusuri sau minusuri are site ul comunei Dumbravita ?

 

comentarii

 


 

Articol 2

 

Comunicare sau lipsa comunicarii.

 

„Daca nu comunici, nu existi, nu ai viitor”.


Comunicarea constă într-un proces de transmitere a informaţiilor, ideilor şi opiniilor de la un individ la altul şi de la un grup social la altul. Tot ce inseamna activitate de zi cu zi isi are baza in comunicare si fara acest lucru functionarea si organizarea societatii ar fi de neconceput.


Am ales acest subiect pentru ca in general avem o retinere in a ne spune o idee, o parere, desi traim in aceasta lume virtuala in care spunem mult mai multe despre viata noastra (ma refer la facebook si alte retele sociale) dar nu avem curajul sa impartim ideile, parerile, cu prietenii desi sunt atatea subiecte interesante de comentat. 

Vorbim enorm si comunicam putin (un proverb spune ca : cand vorbesti cu cineva sa nu uiti sa si asculti) , vorbim mult, tare, urat, negandit si neglijent, vorbim oricat, oricand si oriunde, fara reguli de politete. Din pacate, in general se pare ca este o regula a generatiei tinere, desi trebuie admis ca exista si tineri cu bun simt, cu respect fata de cei din jurul lor. 

Probabil ca de vina pentru lipsa de comunicare nu sunt insa doar cei care nu au aceasta abilitate ci chiar sistemul de invatamant . Comunicarea lipseste si ca disciplina si ca sistem din scolile romanesti. Multi profesori monologheaza de la catedra, elevii recita ce au tocit, la tabla sau in scris, pentru o nota in catalog sau pentru promovarea unui examen. Spun acest lucru pentru ca, acum 15-20 ani aveam ca tema de casa compunere si nu era internet sa ma inspir, nu erau atatea surse din care sa ti iei gata facute temele, iar in zilele noastre creativitatea lipseste cu desavarsire. Copiii nu sunt nici invatati si nici stimulati sa-si expuna ideile logic si coerent, cat mai sintetic si mai explicit. Nu sunt antrenati nici sa asculte un discurs din care sa extraga rapid esentialul si sa poata raspunde la obiect. Sa nu uitam ca internet = comunicare absoluta, izolare absoluta.

Stiati ca: Lipsa comunicării este cauza esenţială a declanşării conflictelor, fiindcă 2 prieteni, 2 parteneri care au astfel de gînduri redate anterior neapărat vor ajunge într-o zi cînd nu vor putea ieşi din plasa numită ceartă, conflict. 

Voi atinge in acest scurt articol si ezitarea de a scrie pe acest site pentru cei care vor sa faca acest lucru dar au o „jena” sau o retinere, trebuie sa le transmit ca nu este nevoie sa faca referate de licenta dintr un articol, ci doar sa se exprime sincer, liber, normal „cu cuvintele tale” , fara a folosi cuvinte extra, intr un cuvant sa fim simplii, asa cum suntem in viata de zi cu zi.

 

Nichita Stanescu:
Se-neacă pe apa solzoasă lumina, zeule mare!
Acum, chiar acum, când citeşti tu, cititorule cuvintele acestea
Viaţa mea curge în faţa ta şi viaţa ta curge în faţa cuvintelor mele.
Se-neacă pe apa solzoasă lumina.

 

Intrebari pentru voi :

cat de mult va place sa va scrieti parerile, ideile, cat de mult tineti sa va exprimati propriile trairi, ganduri ?

de ce avem o jena sa ne exprimam liber ?

cati dintre prietenii pe care ii aveti pe facebook ar sari sa va ajute daca ati avea o problema ?

 

 

comentarii


 

Articol 1

 

Satul natal – cateva amintiri

 

"Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din….” spunea Creanga.


M-am născut intr un sat de care sunt mandru, Sindresti, un sat melancolic al carui oameni intruchipeaza vieti legate de munca si viata familiei, binecuvantat de  Dumnezeu cu de toate, dealuri si zone frumoase, campie, imas (Suseni, Buciumeni, pe Vale). Denumirile porţiunilor de hotar care aparţin satului: Râtul Bisericii, Poduri, Mociriţa, Moine, Valea Mare, Tinoasa, Clejuta, Toag, Coasta, etc., atesta faptul că populaţia romanească este cea de origine. De la sud-est de Mogosa izvoraste pârâul Bulzului, care strabate frumoasele localitati Danesti, Bontaieni, Sindresti. Dinspre Cetatele curge o alta vale, Valea Sfintei Marii, care impreuna cu cea de la Mogosa se aduna in centrul satului, mai apoi se uneste cu cea de la Unguras in satul Rus formând râul Chechisel. 
Ni se spune „pureci”, probabil ca aceasta denumire a fost pusa de cei care invidiau harnicia oamenilor de aici.

Locurile natale, locuri de vis


Pădurile, spânzurate parcă de nori, mi-au dat speranţa de a atinge cerul; dealurile de o parte si de alta a satului descriu parca scene de măreţie şi înţelepciune. Am descoperit însă, pe nesimţite, în nopţile calde de seară, jucându-mă printre stele şi culegând iluzii, că timpul e un magician prefăcut. Şi m-am trezit deodată privind cu ochii mari deschişi spre lume, ca in aceasta frântură de rai pământesc sunt visele mele din inima copilăriei şi clipele fericite alaturi de parinti, de bunici, de vecini. Aici am învăţat să-mi construiesc aripi pentru a zbura, aici am simţit pentru prima dată că pot să ţin în palme zâmbete şi aici mă voi întoarce să regăsesc parfumul copilăriei, să mângâi respiraţia unui trecut ce pentru mine nu a apus şi nu va apune niciodată.

Când eram trist, rătăceam pe câmpuri, printre flori sau ascultam poveştile vântului, povestile bunicului, poveşti adevărate despre oameni şi despre sat ori legende despre strămoşi cu balauri fiorosi. Eram prieten cu picăturile de ploaie şi după furtună mă înveseleam de culorile curcubeului, eram prieten cu soarele arzator, cu bucuria zapezii si frumusetea iernii.  Nu poti uita frumusetea colindului pe la case, de Craciun, cand ni se umpleau straitele de pomene (nu electorale), intr un cuvant frumusetea Craciunului (colindatul, mersul cu steaua, scuze pentru dinamovisti, cu plugusorul, cu capra) asa cum numai la tara o poti intalni. Nu poti uita zilele frumoase de vara si toamna cand strangeam fanul, culegeam malaiul sau scoteam cartofii.  

Pe scurt aşa e satul meu ! Pare perfect şi chiar miraculos pentru mine, fiindcă s-a înălţat pe temelia sufletului meu. Şi nu doar bat inimile noastre în acelaşi timp, ci sunt una şi aceeaşi, aşa încât îl voi purta cu mine pe bătrânul sat, oricât de departe m-aş rătăci prin lume iar acest decor fantastic nu va înceta să mă urmărească. În cuibul lui voi reveni mereu când lumea va deveni prea rece.

Ce are omul drag pe lume? O vatră unde s-a născut
Pentru el un simplu nume : sindrestean mama m a facut
Sat natal cu miros dulce / De-amintiri de neuitat
Despre anii mei de şcoală / Şi prietenii din sat 
Sînt minunate aceste locuri / Şi eu, oriunde m-aş afla
Voi fi cu inima şi gîndul / La satul meu, la casa mea.

 

Intrebare pentru cei care au citit acest scurt pasaj : voi de ce va iubiti satul natal sau de ce nu l mai iubiti ? ce amintiri frumoase sau mai putin frumoase va leaga de satul vostru ?  Puteti sa faceti comentarii sau sa faceti un articol despre acest lucru (trimis pe adresa site ului si insotit de o foto cu voi).

 

comentarii

 


 

Comentarii facebook