Comuna Dumbravita-Maramures - prezentarea localitatii cetatele

CETATELE

Prezentarea localitatii

Istorie, fotografii

 

 

Localitatea Cetatele este localizata pe harta la 47° 36' Nord, 23° 45' Est , atestata documentar in 1411. In prezent are aproximativ 670 locuitori si face parte din comuna Sisesti judetul Maramures.

 


Satul Cetăţele este aşezat într-o zonă în care clima este blândă, cu vagi influenţe mediteraniene. Urmare acestui fapt, pe dealurile de la poalele Măgurii, vom întâlni crescând şi dezvoltându-se în bune condiţii castanul comestibil. Dar, pe lângă castani, de blândeţea vremii mai profită şi cireşii. Ei găsesc aici bune condiţii, satul fiind ferit de curenţi de aer rece.


 

Personalitati ale satului :

 

Poetul Aurel Pop


Aurel Pop (n. 22 noiembrie 1949, Cetătele) este un poet si critic literar român. Si-a petrecut copilăria în satul natal. În 1955 îsi urmează părintii în tinuturile sătmărene.

 

 

Invatatorul Ion Costin

 

Invatatorul Ion Costin din Cetăţele va ieşi în curînd la pensie. După 44 de ani dăruiţi învăţămîntului, mai precis pruncilor din acest sătuc. Unde a lucrat începînd cu anul 1966, după absolvirea prestigioasei “fabrici” de dascăli care era Şcoala Pedagogică de învăţători Sighetu Marmaţiei. Născut în Cetăţele, dl. Costin a revenit printre ai săi (deşi erau şi alte oferte), aşa cum a făcut-o şi soţia sa Hristina, prima educatoare din sat. A muncit şi ea cu folos aici, cu dragoste pentru micuţi, vreme de 38 de ani. O familie de dascăli model….poti comenta aceasta stire aici.


 

 

Parohia greco-catolică Cetatele “Cuvioasa Parascheva” il are ca preot pe Augustin Butica, paroh de Cetăţele iar piatra de temelie a bisericii a fost pusă pe 8 iunie 2000, iar pe 14 octombrie 2007 a fost sfinţită biserica.

 

 

În perioada 20-22 noiembrie 2009, în biserica parohială Cetatele cu hramul “Cuvioasa Paraschiva”, după o absenţă de peste 60 ani, s-a reînnodat tradiţia misiunilor poporale, la iniţiativa pr. Augustin Butica, administrator parohial, şi cu binecuvântarea Preasfinţitului Ioan Şişeştean, Episcop de Maramureş.La misiuni au participat şi credincioşi ai parohiilor greco-catolice învecinate: Şurdeşti, Dăneşti, Negreia şi Şişeşti....citeste mai multe aici. Vezi mai jos foto de la aceste misiuni.

 

 


 

 

Biserica de piatra din Cetatele

 

Biserica de piatra din Cetatele dateaza din 1794 si este inclusa in categoria monumentelor istorice cu greutate pentru Maramures. Iconostasul are cea mai mare valoare dar se pare ca-i mai vechi decat biserica in sine, pentru ca din unele informatii se pare ca a fost in biserica veche. Inainte era in Cetatele o biserica de lemn, iar iconostasul a fost mutat in biserica de piatra, cu acoperis de lemn. Zidurile sunt de piatra, iar acoperisul, turnul si toata partea de sus sunt lucrate in lemn de stejar. 99,9% din lucrarile de reparatii s-au facut din contributia localnicilor. Resfintirea lacasului de cult s-a facut prin rugaciunile P.S. Justin si ale unui sobor impresionant de preoti in data de 25 octombrie 2009.

 


 

Pe la Crăciun fiecare corindător de noapte trebuia să aibă straiţă, o boată şi o lanternă bună. Straiţa era cea de anul trecut, rămasă de la un frate mai mare, ori o cosea mama din pănură de cânepă.

 

Mai demult străiţile se făceau lungi, până la pământ, să încapă cât mai multe daruri, începând cu anii '80, când a început să se dea bani la corindători, straiţa a devenit tot mai mică, ajungând doar simbolică astăzi, fiind de dimensiuni extrem de mici. In ea se pun banii, monede şi bancnote.

 

Boata este făcută dintr-o coadă de mătură, ori dintr-un alun drept care se curăţă de coajă şi se pune la uscat. într-un capăt se bătea o monedă găurită, ban de 15, de 25 sau chiar de leu. Corindatul se începea cam pe la şapte şi jumătate seara. In Susănari, în mulţi ani s-a început de la Mihaiu lui Mihai, iar în Josănari de la Onuţu lui Toma.

 

Gazdele ascultă dacă aud corindând prin vecini, dacă aud paşi, larmă -semn că se apropie corindătorii. Aceştia se apropie de fereastră şi întreabă "Slobodu-i a corinda".

 

Aşteaptă răspunsul, care întotdeauna este "slobod" şi încep corinda. De obicei se corindă corinde mai uşoare şi mai scurte, numai la persoanele de vază (profesori, preot, neamuri) corindele sunt mai lungi şi mai grele. Acestea sunt şi mai frumoase. In timpul corinzii se comportă omeneşte, să nu se facă de râs, eventualii neastâmpăraţi sunt repede puşi la punct.

 

Este mare ruşine să se greşească textul, să se corinde fals, ori să se râdă în timpul corinzii. Asemenea corindători vor fi spuşi la tot satul.

După ieşirea de la biserică, lumea se odihneşte până pe la patru după-amiază, când tinerii se adună din nou. Vor umbla unii prin sat, când iau şi fete, sau vor merge cu corinda pe sate. însă numai băieţii. Corindătorii din Cetăţele erau foarte apreciaţi pe toate satele. Se începea din Şurdeşti, corindându-se fetele, ori, mai rar, neamurile. Apoi se trecea în Dăneşti, apoi Bontăieni şi Şindreşti, unde era vinul foarte bun. Se mai ajungea şi în Cărpiniş, Făureşti şi chiar Berinţa … toata prezentarea obiceiurilor de Craciun prezentata de Gavril Bale o poti citi aici.

 

 


Scoala si gradinita din Cetatele (vezi foto mai jos)

 

 

Campionat de fotbal de la Cetatele - 31Martie2010.

 

 

 


 

PREZENTAREA LOCALITATII CETATELE

 

 

 

Foto din Cetatele

 

 

BISERICA NOUA DIN CETATELE

 

 

 

BISERICA VECHE DIN CETATELE