Comuna Dumbravita-Maramures - prezentarea localitatii sisesti

SISESTI

Prezentarea localitatii

Istoric, fotografii

 

 

Dispensarul uman (foarte bine dotat cu aparatura moderna) si farmacia se gasesc in centrul satului.

 


 

Localitatea Sisesti este legata de numele si destinul marelui luptator pentru unirea Transilvaniei cu Romania, preotul greco-catolic Vasile Lucaciu (1852-1922), unul din conducatorii miscarii memorandiste din 1892-1894. Dupa 1916 cand pleaca in Romania, desfasoara o intensa activitate politica, diplomatica si culturala in favoarea unitatii nationale
In 1885 se stabileste impreuna cu familia in localitatea Sisesti. In calitatea sa de preot paroh, a initiat construirea monumentalei Biserici a Sfintei Uniri a Tuturor Romanilor, inaugurata in 1890 si sfintita in 1891, conceputa in stilul catedralei Sf. Petru din Roma.
8 noiembrie 1922, la vârsta de 70 de ani dr. Vasile Lucaciu moare si e înmormântat in Sisesti in ziua de 1 decembrie, dupa 4 ani de la unirea Transilvaniei cu România


Cateva date statistice :
1852-22 ianuarie, se naste Vasile Lucaciu in comuna Apa, judetul Satu Mare, din parintii Mihai Lucaciu si Iuliana Toth;
1852-1858 - copilaria in comuna natala;
1858-1862 - urmeaza patru clase primare on orasul Baia Mare;
1862-1866 - frecventeaza primele clase secundare la Gimnaziul de Stat din orasul Baia Mare;
1866-1867 - este elev in clasa a V-a secundara la liceul din Ungvar;
1871 - se reintoarce la Roma pentru aprofundarea studiilor;
1874 - absolva Seminarul Teologic din Gherla, se casatoreste cu Paulina Serbac din Potau (jud. Satu Mare) si este hirotonisit preot;
1885-27 august, osi ocupa postul de paroh on localitatea Sisesti;
1890 - la Conferinta Nationala a P. N. R. se stabileste definitiv textul "Memorandului", redactat de Iuliu Coroianu si Vasile Lucaciu;

 

Despre toata bibliografia si ce a insemnat pentru cei din Sisesti , Vasile Lucaciu, poti citi aici.

 


 

 

Bisericii i s-a mai spus " Mânastirea Maicii Domnului" cu hramul la 15 august a fiecarui an. Cu timpul aceasta devine o "manastire" la care credinciosii veneau sa se închine la Sf. Maria , în procesiuni cu preoti si prapori , într-un pelerinaj plin de piosenie si reculegere crestineasca. Biserica monumentală greco-catolică din piatră, a fost sfintită la 15 august 1890, ridicată la initiativa lui Vasile Lucaciu, pe atunci paroh de Sisesti. Edificiul a fost trecut în anul 1948 în posesia unei parohii ortodoxe. Prin decizia irevocabilă din 5 octombrie 2007, Înalta Curte de Csatie si Justitie a restituit lăcasul Bisericii Române Unite cu Roma.

 

.


Muzeul memorial a fost inaugurat în anul 1968. Cuprinde sase obiective importante: Casa parohiala în care a locuit preot dr. Vasile Lucaciu (1852 - 1922) cu familia în perioada 1885 - 1914; Biserica Sfintei Uniri a Tuturor Românilor ctitorita de Vasile Lucaciu si sfintita în anul 1890; Locul de adunare si Izvorul Românilor; Documente, fotografii de epoca, piese de mobilier originale; Biblioteca (15000 volume) ofera informatii necesare pentru a cunoaste viata, activitatea si puternica personalitate a "Leului de la Sisesti

 

 

  In incinta muzeului se afla bustul "Leului de la Sisesti" - opera sculptorului G. Abrihan


 

Capela Eroilor Romani

Dumitru Abrihon din localitatea Sisesti a luat initiativa, în 1930, construirii unei capele a Eroilor Români, care au murit în Primul Război Mondial. Capela, realizată din cărămidă si lemn, a fost inaugurată în 1933 în cimitirul comunei Sisesti, „În amintirea eroilor căzuti în războiul din 1914-1918“.

 

 

In aceasta capela isi desfasura comunitatea greco catolica slujbele de duminica si din sarbatori. Vezi mai jos foto de la slujba din drum.

 


 

 

Personalităti ale satului :


Vasile Lucaciu (1852–1922), supranumit "Leul de la Sisesti, memorandist si făuritor al României Mari.

 

Ioan Sisestean (n. 11.06.1936 - m. 12.04.2011)


Episcop greco-catolic de Maramures, Ioan Sisestean s-a născut la data de 11 iunie 1936 în comuna Sisesti, pe atunci în judetul Maramures (interbelic), fiind copilul cel mai mic al unei familii de tărani binecuvântati cu opt copii. După absolvirea scolii primare din comuna natală, urmează cursurile Liceului teoretic “Gheorghe Sincai” din Baia Mare. A lucrat pentru o perioadă la o bibliotecă comunală, a fost profesor suplinitor de matematică, fizică si chimie la clasele V-VIII ale scolii din Rus, apoi a fost angajat ca laborant chimist la Uzina UUMR din orasul Baia Mare. De fiecare dată a fost dat afară din serviciile unde a lucrat, pentru că provenea dintr-o familie de chiaburi. Ioan Sisestean studiază teologia în mod clandestin si este hirotonit în secret ca preot greco-catolic la 13 martie 1972 de către Episcopul Dr. Ioan Dragomir al Maramuresului. În anul 1990, devine preot greco-catolic în comuna natală Sisesti . La 4 iulie 1994, în locul PS Lucian Muresan, numit Mitropolit la Blaj, este numit prin Decretul nr. 104, de către Congregatia pentru Bisericile Răsăritene, ca Episcop al Eparhiei Greco-Catolice a Maramuresului. Consacrarea sa ca episcop a avut loc la 11 septembrie 1994 în orasul Baia Mare, de către Mitropolitul Lucian Muresan. A decedat in urma unui stop cardiac in data de 12.04.2011. Dumnezeu sa l odihneasca in pace.


  • In anul 1991, autoritatile din Sisesti au semnat un protocol de colaborare cu localitatea Clisson (Franta). Anual, tinerii din cele doua comune isi petrec o luna de vacanta in localitatea “ruda”, unde sunt amenajate tabere de recreatie si munca. Autoritatile din localitatea franceza i-au sprijinit pe sisesteni cu un miliard de lei pentru repararea drumurilor, plus medicamente si aparatura medicala pentru persoanele cu handicap.


 

Sufera de tetrapareza spastica, dar stie sa zambeasca, sa iubeasca si invata ce este fericirea

 

Te uiti la el si nu ai cum sa nu il indragesti. Pe Andrei  l-am intalnit la Policlinica nr. 2 din Baia Mare, la ora de kinetoterapie. Mi-a zambit, in ciuda faptului ca Valy Filipas il “chinuia” cu exercitiile zilnice pe care le face. Rareori il mai auzi ca se plange.

 

“Au bubu” este o expresie pe care multi dintre copiii cu dizabilitati o rostesc inainte de a spune “mama” sau “tata”. Iti dau lacrimile in momentul in care le auzi povestile de viata. Nimic nu li se mai pare greu acestor parinti care au invatat ca zambetul copilului sau este cel mai de pret dar.

 

Nu stiu exact care este subiectul acestei povesti. Sa fie al unei mame care a invatat de la fiul ei cat de important este sa fii iubit, sa iubesti si mai ales sa zambesti? Sau al unui fiu care, in ciuda faptului ca nu poate sa isi miste mainile si picioarele, asa ca noi, stie sa se faca iubit si inteles.

 

Are cinci ani si jumatate, il cheama Andrei Radu si sufera de tetrapareza spastica. Un diagnostic la auzul caruia orice mama s-ar inspaimanta si s-ar da batuta. Nu la fel a fost si in cazul Auricai.

 

“La sase luni mi-am dat seama ca ceva nu este in regula. Pentru ca Andrei nu statea in sezut, la fel cum au facut ceilalti copii ai mei Andra are 14 ani, Eliza este in clasa a V-a, iar Vlad in clasa a IV-a. Locuim in Sisesti, iar copiii mei invata foarte bine. Sunt mandra de toti patru. Andrei a venit pe lume in 17 octombrie. Ne place sa il numim studentul nostru la medicina, pentru ca ne-a invatat ce inseamna cu adevarat sa traiesti. Sa te zbati pentru a fi fericit. In prima faza am fost cu el la Cluj. Ni s-a spus diagnosticul, iar eu am crezut ca ii voi da vitamine si in sase saptamani se va pune pe picioare. Nu a fost asa”, povesteste zambind Aurica.

 

A crezut ca, dupa cateva cure de vitamine, fiul ei isi va reveni

 

A venit acasa cu copilul in brate. Dupa ce a vazut ca timpul trece, iar Andrei nu are echilibru, s-a pus sa caute pe internet tot ce a gasit despre aceasta boala. Si-a dat seama ca este vorba de o paralizie, la care se adauga alte complicatii.

 

Au urmat drumuri catre toate clinicile renumite din tara, in speranta ca fiul ei isi va reveni in cel mai scurt timp.

“Cand am citit prima data ce inseamna tetrapareza spastica am vrut sa mor, simteam ca nu mai am pentru ce sa traiesc. Plangeam si, desi mai aveam trei copii, nu le puteam zambi. Am devenit isterica, plangeam din orice, nu mai raspundeam la telefon. Trei saptamani am refuzat sa vorbesc inclusiv cu sotul meu. De ce eu, de ce Andrei?”, se intreba neputincioasa Aurica.

 

La Asociatia Esperando a invatat sa-i iubeasca pe cei din jur

Treptat s-a recules, a inteles ca in viata trebuie sa lupti. A fost indrumata catre Asociatia Esperando.

 

“Sefa mea mi-a spus ca exista un kinetoterapeut care face minuni cu copiii care au astfel de probleme. Era vorba de Valeria Filipas. Mi-a spus sa nu disper, pentru ca sigur se va gasi o raza de speranta si pentru Andrei. Daca nu ajungeam la Asociatia Esperando, nu cred ca as fi fost in stare vreodata sa ii respect cu adevarat pe cei din jurul meu. Andrei avand o boala atat de grava, am uitat sa ma uit in jurul meu, nu eram capabila sa vad ca de fapt sunt copii cu afectiuni mult mai grave, care se lupta, se zbat si isi doresc sa fie acceptati de cei din jur. Pot spune va ii multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare moment, pentru fiecare clipa pe care ne-a dat-o”, afirma Aurica.

 

Dati jos de un taximetrist, in Targu Mures

Tetrapareza spastica este o boala care afecteaza toate membrele, insa mai accentuat pe cele superioare. Copilul nu ridica si nu roteste capul, are bratele blocate sub torace. Deseori apar si simptome asociate< strabism, atrofie optica, crize epileptice, retard grav, complicatii ortopedice.

 

“Am inceput sa facem recuperare cu Valy Filipas. Se vad rezultatele. Stam in genunchi, apucam obiectele cu mana, incepem sa vorbim. Avem perioade foarte frumoase. Patru ani si jumatate de munca. Unii se antreneaza pentru olimpiada in acest timp. Nici noi nu stam degeaba. Noi invatam sa zambim, sa comunicam, sa ii acceptam pe cei de langa noi. Pentru a reusi sa facem acest lucru, facem naveta zilnic de la Sisesti in Baia Mare. Cand era mic, il aduceam pe Andrei in ham si veneam cu masini de ocazie pana in Baia Sprie. Toata lumea ne cunostea. Am ajuns sa nu ne mai ia bani. Eram ca niste vedete.

 

Am fost la Targu Mures. Intr-un taxi a inceput sa planga. Avand spasmul hohotului de plans, soferul s-a speriat. A oprit masina si ne-a dat jos. Ne-a dus pana la o banca pe marginea drumului. Ne-a dat o sticla cu apa si a plecat. Ne-a lasat acolo. Ne-a spus sa nu ne suparam, dar nu vrea sa ii moara Andrei in masina. Timp de 30 de minute nu m-am oprit din plans. Am inteles ca societatea nu este dispusa sa ne accepte”, povesteste mama lui Andrei.

 

Fratii lui Andrei isi doresc sa ajute copiii speciali

Asaltata de intrebarile fratilor lui Andrei, Aurica nu s-a gandit ca in viitor va trebui sa dea explicatii.

 

“Vlad imi spune si acum ca vrea ca Andrei sa scrie. Vrea sa ii dea toate pixurile din lume si stiloul lui, sa il rupa. Nu l-ar deranja, numai sa il vada sanatos. Andra isi doreste sa devina medic. Nu stiu daca boala lui Andrei a determinat-o sa ia o astfel de decizie. Vlad vrea sa fie pilot pe un elicopter SMURD, pentru a ajunge in timp cat mai scurt la copiii care au probleme de sanatate si care trebuie transportati de urgenta catre un spital performant.

 

Ne dorim ca visele lor sa se transforme in realitate. Eu imi doresc pentru Andrei  sa nu il doboare boala. Nu pot sa imi cladesc vise, nu pot sa sper mai mult decat mi se da. Andrei este ajutat de o intreaga echipa de specialisti. Nu lipsim de la reflexoterapie, cranioterapie, ore de logopedie si multe altele. Este placut sa vezi chiar si voluntarii Asociatiei Esperando cum se apropie de copiii cu dizabilitati. Un zambet sincer il simti. Nu ai cum sa nu iti dai seama cine intelege pe deplin un copil cu dizabilitati”, explica femeia si se citeste pe chipul ei cat de mult isi iubeste copiii.

 

Primele cuvinte rostite: “au bubu”

Este greu sa fii mama. Cu atag mai mult cu cat ai in grija un copil cu dizabilitati. Cum poti sa te descurci lunar din 500 de lei? Greu de dat un raspuns. Traim in Romania, intr-o tara frumoasa, insa incapabila sa ofere o sansa la un trai normal parintilor disperati care trec prin cele mai grele incercari in momentul in care copiii lor sufera de boli grave, incurabile.

 

“Poate intr-o zi cineva isi va da seama cat de greu este sa te descurci in astfel de conditii. Nu ma plang. Copilul meu a suferit mult si acum imi doresc sa traiasca cu demnitate. Daca va fi sa mearga intre ingeri, sa nu sufere. Doar asta imi doresc. La inceput, la orele de kinetoterapie, copilul meu nu spunea “mama”sau “tata”, ci doar “au bubu”. Sunt etape prin care am trecut, pe care nu mai vreau sa mi le amintesc”, spune Aurica.

 

Doar la 7-8 ani va umbla in picioare

A doua “mamica” a lui Andrei este Valy. Imbracata in trening, Valy il “chinuieste” pe Andrei zi de zi cu exercitiile specifice acestei afectiuni. “La fel ca si alti copii de varsta lui, Andrei uneori nu vrea sa faca exercitiile care trebuie. Asa ca spune “au bubu”, chiar daca nu il dor articulatiile. Riposteaza. Andrei este docil, lucrez cu el de cand avea 8 luni. La 7-8 ani va umbla in picioare, dar cu un mers specific lor. Daca face pauza cateva zile, musculatura lor se antrofiaza.

 

Cu multa munca si rabdare poti avea rezultate. Cu siguranta va urma cursurile unei scoli pentru copiii cu nevoi speciale. Te poti intelege cu el si deja rosteste cateva cuvinte”, da asigurari cea care este considerata a doua mamica a lui Andrei.

*****

Il privesc cu un sentiment de admiratie. Cu ochii mari, Andrei se uita dupa mine. Imi zambeste. Ii spun sa fie cuminte si mai ales sa munceasca. Parca este mult prea mult pentru un copil de doar cinci ani si jumatate. Dar stiu ca doar asa va reusi sa mearga. Acum se foloseste de coate si de genunchi, pentru a face acest lucru. Va veni o zi cand rezultatele se vor vedea. Sper ca toti cei din jurul lui Andrei sa inteleaga ca, in toti acesti ani, baiatul a facut eforturi pentru a face parte din societate, pentru a trai cu demnitate, pentru a demonstra ca se poate. Si aici, in Romania, Andrei poate sa se descurce singur. Multumita familiei sale, care are un mod aparte de a privi viata, a echipei de specialisti de la Asociatia Esperando si a oamenilor cu suflet mare.

 

O poveste adevarata care nu are cum sa nu ti starneasca in coltul ochiului o lacrima

 

 

sursa informatiei si foto : www.informatia-zilei.ro


Medicul veterinar al comunei este Alexa Gavril Bale, nascut 4 sept 1963, în Făureşti Maramureş. Absolvent al liceului de matematică-fizică "Gh. Şincai" Baia Mare, promoţia 1981. Doctor în medicină veterinară, medic veterinar primar, licenţiat în teologie greco-catolică. Autor a mai multor cărţi de proză şi poezie. A mai publicat materiale despre etnoiatria veterinară în revistele: Coloana a cincea, Memoria ethnologica, Graiul Maramureşului, Cybela, Creştin-Democraţia, Cronica Maramureşeană, Observator.De mai bine de două decenii, dr. Alexa Gavril Bâle, cunoscut şi în lumea literară, este medic veterinar, în comuna sa natală, Şişeşti , si-a luat doctoratul în medicină veterinară în 2001, cu teza “Cercetări privind evoluţia osteomalaciei într-o zonă din Nord - Vestul Transilvaniei”. De atunci, a publicat peste 70 de lucrări în reviste de specialitate. Click pe foto pentru articolul din graiul.ro (sursa de unde am preluat informatia)


 

Sisestiul are mai multi reprezentanti din lumea sportului dintre care cel mai titrat este Olimpiu Fat (skandenberg).

 

Nume: Olimpiu Fãt
Porecla : Paco
Oras, club : Sisesti – Baia Mare, CS Galactic Baia-Sprie
Data nasterii : 03 august 1975
Înãltime : 1,86 m
Greutate : 110 kg
Perimetru biceps : 53 cm
Perimetru antebrat : 41 cm
Stil de luptã preferat : Toproll
Stare civilã : necãsãtorit
Ocupatie : bodyguard
Hobby-uri : culturismul, a fost campion de culturism; înot; îi place în timpul liber sã se uite la TV
Planuri de viitor în skandenberg : sã practice acest sport multi ani de acum înainte

 

 

Rezultate :
locul II la Cupa Power-Zone Redis, editia I, Bucuresti, 2001
locul III la Cupa Power-Zone Redis, editia a II-a, Bucuresti, 2001
locul II la Cupa Power-Zone Redis, editia a III-a, Bucuresti, 2001
locul II la Cupa Power-Zone Redis, editia a IV-a, Bucuresti, 2002
locul I la categoria +90 kg, bratul drept, la Cupa Power-Zone Redis, editia a V-a, Bucuresti, 2002

locul II la categoria +90 kg, bratul drept si locul II la open la Trofeul Maramuresului, editia a II-a, Baia Mare, 2004. Mai multe detalii despre tot palmaresul lui Olimpiu Fat poti citi aici.

 

Alti sportivi (skandenberg) care reprezinta cu cinste Sisestiul sunt : Stefan Mihai Tamas (Sisesti), Adrian Florian Silaghi (Sisesti), Catalin George Crisan (Sisesti), Marian Pavel Trif (Sisesti), Razvan Cornel Ionutas (Sisesti), Bogdan Florin Ionutas (Sisesti), Gheorghe Dumitru Ciocotisan (Sisesti).

 


 

PREZENTAREA LOCALITATII SISESTI

 

 

 

Mai jos o frumoasa prezentare a loc.Sisesti realizata de Andreica Gabriela din Sisesti

 

 

Parteneriat cu localitatea Clisson - Franta

 

 


Foto din Sisesti

 

 

MUZEUL VASILE LUCACIU

 

 

Biserica din Sisesti

 

 

 

CAPELA DIN SISESTI